VELVET UNDERGROUND on TIMEOUT

Thanks to TIME OUT (www.timeoutbucuresti.ro) for the review.

Banana check point!

E un concept bar inspirat de pop art. Îmbină, sau cel puţin încearcă, muzica de calitate, pasiunea pentru maşini şi motoare şi băuturile fine. Şi să nu uităm arta.

După ce cauţi banana uriaşă până nu mai poţi, într-un final dai de club(că nu degeaba îi zice underground). Velvet Underground te impresionează încă de la început. Este destul de mic şi înghesuit, însă extrem de artsy. Barmanul se mândreşte cu un “portofoliu” de peste 60 de cocktailuri şi o pivniţă ce ascunde un fluviu de sortimente de vinuri italieneşti, care nu se mai gasesc nicăieri altundeva în Bucureşti.
Poartă numele influentei formaţii de rock a anilor ‘60, manageuită de iconul artei contemporane repetitive Andy Warhol, de unde şi treaba cu banana. Dar eticheta calităţii îşi are preţul său şi cu siguranţă expresia “preţuri un pic cam piperate” pare un eufemism, atunci când o compari cu adevărul.
Întreg clubul pare un colaj colorat de artă motoristică într-un décor stilat. Scările te coboară într-o Italie a anilor ‘70-’80. O Italie readusă în actualitare de un xbox pe care te poţi juca. Xboxul este un joc cu maşini. Totuşi, Velvet Underground pare mai mult locul în care te duci să stai de vorbă cu prietenii, să bei ceva fancy înainte să te zbânţui altundeva până dimineaţă. Şi să te umpli de chipsuri şi pop-corn până zici stop.
Muzica, în zilele obişnuite, e de toate felurile, sărind ca un radio stricat între posturi diverse, de la electro la hip-hop/funk, la oldies but goldies şi din nou la electro/techno. Dar există şi un pupitru de DJ.
Pe -aici nu au trecut (încă) mulţi DJi, doar Haute Culture (de la Şuie Paparude), Marika, Sinkronize şi Tomasan, deocamdată. Veşti bune pe viitor, căci sonorizarea este buna, însă muzica (momentan) este dată prea încet. Clubul este prea cochet şi bine crescut încât să duduie de başi barbari şi needucaţi.
În timpul săptămânii nu se petrece niciun eveniment, iar atmosfera este minunată, dar lipseşte cu desăvârşire. Scaunele tip cocoon şi canapelele confortabile alături de mai-sus-menţionatul popcorn parcă nu prea te îmbie la dans. Presupunând că eşti motivat de o dorinţă nestăvilită de a o face totuşi, prevăd riscul de a te împiedica de pupitrul DJ-ului. Acesta e chiar lângă zona care de fapt nu prea e ring de dans, aflată undeva la intersecţia separeului tare confortabil şi primitor cu restul clubului.
Aud că se va extinde pe parcursul anului. Va exista un showroom de maşini şi motociclete englezeşti şi italieneşti, un restaurant şi... multe alte lucruri de care nu te-ai fi gândit că ai nevoie, aşa cum ştie să te îmbie orice patron. Maşini, motociclete, design, vin...
Toaletele arată extraordinar. Ai spune mai degrabă că aparţin unui apartament chic şi nu unui club. Sunt doar câte una pentru fiecare dintre sexe, iar o presupusă coadă n-ar putea însuma mai mult de cinci-şase persoane.
Când stai aici ai impresia că ai găsit un glob micuţ de sticlă pe care il ţii în palmă, micul tău secret sau poate locul în care poţi să evadezi din cotidianul atât de gri al oraşului.Intimitatea duce într-atât, încât, din confortul propriului fotoliu, vei descoperi că locul are chiar şi un blog propriu, menit să te informeze constant ce se întâmplă între pereţii săi şi când.
Pentru un neofit care a îmbrăţişat cultura clubbingului de curând, Velvet Underground pare mai mult un lounge sau un bar cu pretenţii de club. Şi la prima vedere asta şi este, însă party-urile promise pentru acest an speră să dezmorţească scena locală, amuţită după dispariţia prea multor locuri preţioase.
Dar, în dualitatea sa, Velvet poate fi privit şi ca un lounge şi ca un club sortit unor petreceri intime. Ne va antrena, oare, la dans?

LINK to TIMEOUT